Andi Cârlan, băiatul din Slobozia care luptă cu cancerul și îi ajută pe alții să nu lupte singuri. Iar cea mai mare sursă de putere? Soția și cele două fetițe ale lui.

Pe Andi îl știm cu toții: mereu cu zâmbetul pe buze, vocal, implicat și gata să vorbească despre proiectele în care crede. Unele dintre aceste proiecte au prins viață chiar prin Asociația C.O.M.P.A.S., altele prin NaviCare. Dar despre Omul Andi știu doar câțiva. Despre omul din spatele zâmbetului, despre tatăl, soțul, pacientul și luptătorul care jonglează zi de zi între propriul diagnostic și dorința de a-i ajuta pe ceilalți. În acest interviu, îl descoperim.

Cine e Andi Cârlan?        

”Andi Cârlan e un băiat din Slobozia, care a vrut mai mult de la viață și care a venit la București la 18 ani și care a început să se implice în tot felul de lucruri. Și-a întemeiat o familie, apoi a fost diagnosticat cu cancer și care acum încearcă să jongleze între viața de pacient oncologic și navigator pentru pacienți, între curele de tratament și operații și proiectele prin care încerc să ajut alți oameni.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Cine e Andi Cârlan după momentul diagnosticării?

”E un om mai înțelept. E un om care a început să înțeleagă pildele pe care i le spuneau alți oameni mai înțelepți și pe care nu le înțelegea. E un om care a învățat să aprecieze mai mult lucrurile simple și lucrurile pe care le avem, care a învățat să se bucure mai mult de viață, de oamenii buni, de lucrurile bune din jurul nostru și care a învățat că foarte, foarte multe lucruri care ne ocupă timpul, viața personală, profesională, n-au niciun fel de însemnătate și n-au niciun fel de miză pe termen lung. Ne amăgim, ne ținem ocupați și ne ratăm probabil cei mai frumoși ani din viață făcând lucruri fără sens.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Puterea lui Andi de a răzbate în tot ceea ce face vine de la cele mai mari comori ale sale.

”Energia mi-o iau în primul rând de la fetițele mele, pentru că și eu mă închid în mine, și eu am perioade de depresie, și eu am perioade în care nu vreau să mai fac nimic, nu vreau să mai știu nimic. Și atunci se deschide ușa la dormitor și una din ele vine și mă ia în brațe, și dintr-odată totul are sens din nou și viața merită din nou trăită, și viața merită din nou să lupți pentru ea… și continui.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Fetițele tale sunt mici. Ele știu de diagnosticul tău?

”Da, stiu. Eu mă lupt cu cancerul de 7 ani. Și acum ele au 9, respectiv 11. Și știu mai multe decât mi-aș dori eu să știe. Știau că sunt bolnav, auziseră cuvântul cancer, nu știau ele foarte multe detalii despre… dar am fost la un moment dat invitat la o emisiune în care am vorbit despre asta și ele erau acasă și au zis: „A, e tati la televizor, hai să ne uităm”. Și atunci au avut ocazia să afle cu lux de amănunte ce înseamnă boala asta și despre ce e vorba. Câteva zile mai târziu m-au întrebat, am intrat în detalii cu ele, în detalii pe care le pot înțelege și le pot accepta la vârsta lor, și în principiu știu cu ce mă lupt, dar… atât cât pot ele să știe și ar trebui ele să știe la vârsta lor.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Andi este, în același timp, pacient și navigator de pacienți.

Cine te navighează pe tine?

„Unul dintre cei mai buni navigatori de pacienți din România, Elena Albu, prietena mea, cofondatoarea Asociației Compas, președinta Asociației pentru Combaterea Malnutriției în Cancer, soția minunatului doctor Horațiu Albu, specializat în nutriție oncologică. La începutul drumului meu, m-au navigat Monica Althamer, director de programe Fundația Metropolis și Silvia Coman. Monica este în permanență alături de mine, iar Elena este acum în prima linie a navigării mele. Toți acești oameni m-au luat sub aripa lor și m-au scos din foarte multe găuri negre, atât emoționale, cât și fizice, și m-au pus pe linia de plutire și cărora le mulțumesc.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Pentru Andi, faptul că are nevoie de un navigator este o lecție importantă pentru profesia pe care o practică el însuși.

”La fel ca medicii, nici noi nu ne putem naviga singuri. Nici eu nu pot face pentru mine ceea ce fac pentru alții, și nici ce fac Elena și Monica pentru mine. Și atunci ca orice bun profesionist, am și eu nevoie de navigatorul meu. Așa cum psihologii au psihologii lor, și navigatorii de pacienți, care sunt și pacienți oncologici, au nevoie de un navigator care să-i ghideze.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Recenta veste că boala a recidivat nu l-a făcut să renunțe la proiectele sale. Tratamentul și pregătirea pentru o nouă operație înseamnă o pauză forțată de la multe dintre lucrurile în care Andi este implicat.

Și cum te-a schimbat acum ultima veste: cancerul a recidivat?

”Nu m-a schimbat, m-a supărat. M-a întristat. Am multe proiecte în care sunt implicat, cam toate au legătură cu învingerea cancerului pentru toată lumea. Și mă cam încurcă faptul că trebuie să continui chimioterapia care mă inactivează jumătate din timp. … Și aș fi preferat să pot să continui și să nu trebuiască să iau această pauză forțată pentru că în lupta cu cancerul fiecare zi contează, fiecare oră contează și fiecare om implicat în această luptă contează extraordinar de mult.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Pentru el, lupta nu este doar a pacientului.

Când vine vorba despre moarte, Andi nu spune că îi este frică. Îl doare însă gândul la ceea ce ar putea pierde: timpul alături de familie.

Că tot vorbeai că acest cancer cu care tu te confrunți este unul foarte agresiv. Te sperie gândul de moarte?

”Mă îngrijorează, mă întristează, mă supără, mai degrabă decât să mă sperie. Îmi strică starea de spirit. Pentru că… moartea nu mă sperie. Pe mine mă supără foarte tare perspectiva morții pentru că am două fetițe pe care, în primul rând, aș vrea să le văd cât mai mari cu putință, în al doilea rând aș vrea să pot să le fiu sprijin, să le fiu alături pentru o perioadă cât mai lungă de timp, aș vrea să le conduc la altar. Aș vrea să-i bat pe golanii care ar încerca să le supere. Și e greu să faci asta de dincolo. Aș vrea să fiu alături de soția mea. Și aș vrea să pot să duc mai departe proiectele acestea, în care cred extraordinar de mult: Asociația C.O.M.P.A.S., proiectul NaviCare prin care am navigat deja peste 2.000 de pacienți în mai puțin de un an și jumătate cu o echipă de treizeci de navigatoare și navigatori voluntari, toți având și alte meserii și ajută după serviciu. În loc să petreacă timp cu familia sau în loc să petreacă timp pentru ele, fac voluntariat și salvează vieți la propriu sau schimbă destine, navigând pacienți.” – Andi Cârlan, navigator de pacienți, președintele Asociației Compas și pacient oncologic

Poate că, dincolo de boală, tratamente și recidivă, acesta este firul roșu al poveștii lui Andi Cârlan: să transforme propria experiență într-un sprijin pentru alții. Să fie pacient, dar și să ajute. Să aibă nevoie de un navigator, dar să fie, la rândul lui, navigator pentru alți oameni. Să lupte pentru propria viață și, în același timp, să facă drumul mai ușor pentru cei care vin după el.

Pentru că, spune Andi, fiecare zi contează.

”Fiecare om implicat în lupta cu cancerul pune o cărămidă la zidul de protecție”

P.S. Între timp, Andi a fost operat cu succes și își continuă tratamentul, făcând loc, ca întotdeauna, lucrurilor importante din viața lui: familia, copiii și proiectele sale de suflet.

În următorul episod al seriei cu Andi Cârlan veți afla ce își dorește pentru ca toți pacienții să aibă acces egal și echitabil la tratament și ce ramură a medicinei crede că ar trebui dezvoltată mai mult în România. (Va urma…)