E OK să nu fii în fiecare zi omul care ridică moralul tuturor

O cunoști dacă ai fost acolo și știi că nu mai are de mult legătură cu tristețea sau lacrimile. E privirea care nu mai caută răspunsuri, care a obosit să spere, dar nu știe cum să renunțe.

Eu nu mai plâng de ceva vreme, dar privirea nu-mi mai țintuiește tavanul, plafoniera din salonul de spital sau vreun perete, ci abisul din propria minte. Bodega de rahat unde teama și necunoscutul stau la aceeași masă și beau cafeaua rece, fără zahăr, a dimineților în care mă trezesc fără speranță.
Și e greu de explicat.

Medicina evoluează, medicii își fac bine treaba, oamenii din jur te iubesc, te sprijină, îți spun că ești puternic. Dar ei nu pot înțelege.

Citește articolul integral: https://andicarlan.ro/privirea-in-gol/